Stimați invitați,
Stimați profesori,
Dragi studenți,
Doamnelor și domnilor,
În drum spre acest eveniment, mă întrebam ce înseamnă, de fapt, 80 de ani în viața unei instituții. Republica Moldova independentă are 35 de ani. Universitatea de Stat din Moldova are 80. Iar învățământul universitar românesc, aici, la noi, a început acum 100 de ani.
În acești 100 de ani s-au schimbat regimuri și hotare. Au fost războaie, foamete, deportări și represiuni. Limba și identitatea noastră au fost puse la încercare. Ne-am pierdut libertatea și am recâștigat-o.
Și, în tot acest timp, oamenii au continuat să învețe, să predea, să cerceteze și să transmită cunoașterea mai departe.
În 1926, la Chișinău începea învățământul universitar în limba română, odată cu deschiderea Facultății de Teologie a Universității din Iași. Câțiva ani mai târziu, în 1933, i s-a alăturat Facultatea de Științe Agricole, tot a Universității din Iași, consolidând profilul Chișinăului de centru universitar.
Acest drum avea însă să fie întrerupt brutal.
După război, în 1946, își începea activitatea Universitatea de Stat. Era prima instituție de învățământ superior cu statut de universitate, cu câteva sute de studenți, alături de un număr foarte mic de cadre didactice. Lipseau până și piese de mobilier, iar materiale didactice erau confecționate de profesori, iar uneori chiar de studenți.
Dar lipsurile materiale nu erau cea mai mare greutate.
Mult mai apăsător era contextul totalitar în care noua Universitate și-a început existența. Primii săi ani au coincis cu colectivizarea forțată, represiunile politice și deportările în masă.
Procesul de studii era puternic ideologizat. Libertatea academică era limitată. Pagini importante din propria noastră istorie și identitate erau ținute sub tăcere sau chiar falsificate.
Și totuși, Universitatea a crescut.
Este important să spunem clar: nu regimul sovietic a construit ceea ce celebrăm astăzi, ci oamenii Universității – profesorii, cercetătorii și studenții care au reușit să creeze și să transmită cunoaștere chiar și într-un sistem restrictiv.
Iar poate cea mai bună măsură a unei universități sunt oamenii care au trecut prin sălile ei.
Aici au studiat Vladimir Beșleagă, Alexandru Moșanu, Nicolae Dabija, Ion Hadârcă, Mihai Cimpoi, Vasile Romanciuc, Constantin Cheianu și mulți alții.
Exemplul lor ne amintește ce poate face o universitate.
O universitate nu oferă doar o diplomă. O universitate poate să deschidă un drum. Poate să descopere un talent.
Iar prin oamenii pe care îi formează, o universitate poate schimba o societate.
În deceniile ce au urmat, la USM au fost create facultăți și laboratoare, s-au dezvoltat domenii noi de studiu și au fost formate multe generații de specialiști.
Iar spre sfârșitul anilor '80, din această comunitate universitară au venit voci care au început să conteste deschis sistemul opresiv.
Studenții au creat cenacluri și noi forme de organizare, au început să se detașeze de structurile oficiale ale regimului și au participat la manifestațiile Mișcării de Eliberare Națională. Universitatea își regăsea astfel locul firesc în mijlocul unei societăți care își revendica tot mai hotărât limba, identitatea și libertatea.
Profesorii și studenții își recâștigau ceva esențial pentru orice universitate: dreptul de a pune întrebări și de a căuta răspunsuri fără constrângeri, de a rosti adevărul fără frică.
După proclamarea independenței, Universitatea a intrat într-un amplu proces de reconfigurare și modernizare și de conectare la spațiul european al educației și cercetării.
Astăzi, această vocație europeană capătă un sens și mai profund. Republica Moldova este în proces de aderare la Uniunea Europeană, iar pentru universitățile noastre acest proces deschide noi oportunități de cercetare, colaborare și schimburi academice.
Dar drumul european înseamnă și mai multă competiție.
Tinerii noștri pot alege astăzi dintre universități din întreaga lume și e firesc să o facă.
Responsabilitatea noastră este ca ei să aibă și acasă universități bune, moderne, în care să poată primi o educație de calitate.
Vrem ca universitățile din Republica Moldova să poată concura de la egal la egal cu universitățile europene.
Vrem ca tinerii noștri să aleagă să studieze acasă. Și vrem ca tineri din alte țări să aleagă universitățile din Republica Moldova.
În ultimii ani au fost făcuți pași importanți în această direcție, prin reforma universitară și integrarea institutelor de cercetare în universități.
Dar avem încă mult de făcut.
Lumea pentru care îi pregătim pe studenții de astăzi se schimbă foarte repede.
Ne confruntăm cu provocări majore la nivel mondial. Inteligența artificială schimbă deja modul în care învățăm și muncim.
Avem nevoie de buni profesori, cercetători, juriști, specialiști în științe și tehnologie.
Dar avem nevoie, înainte de toate, de oameni care gândesc cu mintea lor și care își folosesc cunoștințele pentru binele societății.
Doamnelor și domnilor,
Privind în urmă la acest secol, vedem cât de mult s-a transformat lumea.
Au fost perioade de dezvoltare și perioade de opreliști.
Din această istorie trebuie să învățăm, în primul rând, să prețuim libertatea.
Libertatea de a învăța și de a cerceta. Libertatea de a pune întrebări. De a căuta și de a spune adevărul. Libertatea de a gândi.
Universitățile au datoria să apere această libertate.
Iar USM - o instituție care are în spate atâta istorie știe ce merită păstrat. Și are responsabilitatea de a se pregăti pentru ceea ce urmează.
Moldova are nevoie de universități în care tinerii să vrea să învețe.
De universități care formează oameni liberi și bine pregătiți, care au capacitatea și curajul de a înfrunta provocările acestui secol.
Timp de 80 de ani, Universitatea de Stat din Moldova a format asemenea oameni.
Iar generației de astăzi îi revine responsabilitatea de a duce această istorie mai departe.
La mulți ani profesorilor, studenților, absolvenților și tuturor celor care au contribuit la construirea Universității de Stat din Moldova!


Președinția Republicii Moldova




